Mohammed Al-Bahish. Pe cand se afla intr-o frumoasa vacanta in 2013 Mohammed Al-Bahish a cunoscut o domnisoara si ambii si-au facut rapid planuri de casatorie. Imediat barbatul a luat bilete de avion pentru Kazakhstan, de unde era fata. Cand s-au dus sa isi inregistreze intentia de casatorie, barbatul a vazut ca viza expirase si documentele de calatorie lipseau. A zburat pana in Turcia ca sa isi reinnoiasca viza, insa autoritatile l-au intors de la granita si l-au trimis iar in Kazakhstan. Pentru ca nu avea viza autoritatile de aici nu l-au lasat sa intre pe teritoriul tarii. Israelul nu ii permitea sa calatoreasca pe teritorii palestiniene. Asa ca domnul cuceritor a ramas pe aeroport. I s-a dat o camera fara ferestre cu pat si utilitati, autoritatile de pe aeroport l-au monitorizat constant, nu putea sa paraseasca respectiva camera mai deloc. Cand merge la baie si la cafea era insotit de paznici. Cinci luni au trecut pana cand barbatul a fost refugiat recunoscut in Finlanda. Cat timp isi astepta iubita in Finlanda a invatat si ceva finlandeza…


citeste tot

Frica e contagioasa

fricaOamenii se presupune ca si-au pierdut abilitatea de a mirosi sentimentele altora. Nu ne comparam cu animalele, care-si iau informatii din mirosuri, insa aceasta abilitate este inca prezenta la oameni. Ceea ce reuseste sa capteze nasul nu e sentimentu, ci raspunsul chimic la sentiment.

Asa se explica de ce si altii pot sa fie afectati de frica unui individ sau de ce multimile raman socate de frica si incep sa aiba reactii necontrolate. Intr-un studiu facut, o parte dintr-un grup de barbati a privit la un film de groaza, in vreme ce alta parte la niste scene revoltatoare. Dupa ce au trecut testul, a venit randul femeilor sa fie testate.

In functie de mirosul lasat de barbati, acestea au reactionat imediat temandu-se sau fiind dezgustate. Femeile sunt mult mai receptive la semnalele sexului opus, deci si la miros, asa ca au fost grupul reactiv al studiului.


citeste tot

Pentru cei pofticiosi

tarta-cu-visineAstazi m-am trezit cu un adevarat chef sa-mi petrec o bucata de zi la bucatarie si sa gatesc ceva gustos. In mod normal, nu sunt omul care sa stea in fata cuptorului cu o deosebita placere sau sa-si petreaca acolo cateva ore in mod regulat pe zi. Totul depinde de chef. Nu gatesc in mod constant, se intampla deseori sa iau masa in oras, datorita programului pe care il am. Dar astazi, am decis sa-mi fac timp pentru cheful ce mi-a venit.
Am iesit la magazin sa cumpar toate ingredientele de care aveam nevoie, pentru ca am decis sa fac o tarta cu visine. Imi place sa fac aluat, este o mica placere pe care o am inca din copilarie, cand ma strecuram la mama la bucatarie sa vad cum face aluatul si-mi placea atat de mult cand ma lasa si pe mine sa o ajut la copt.

Deoarece ma gandeam sa impartasesc cu cineva placerea gatitului, l-am sunat pe iubitul meu sa vina sa ma ajute, sa gatim intr-un fel impreuna. Eram constienta, desigur, ca nu-i tocmai omul potrivit la bucatarie pentru o tarta cu visine, poate pentru a praji cartofi, care ii ies deliciosi in mod normal, mai putin mie, nu stiu ce am, insa nu-mi ies cartofii crocanti, un motiv in plus sa ma tachineze cu asta.
Gatitul s-a dovedit a fi o adevarata placere, cu discutii si hohote de ras. Am avut de strans dupa faina din toata casa, caci nu ne-am putut abstine sa nu ne batem cu faina. Dar am avut amandoi parte de distractie pe cinste.

Tarta a iesit perfecta, este unul dintre deserturile mele preferate, deoarece visinile se pastreaza intregi si raman distribuite in mod uniform in tot aluatul. A apreciat si iubitul meu reteta si tarta care mi-a iesit, atat de mult incat pana in seara nu a mai ramas nicio felie din tot ce gatisem. L-am provocat sa o coaca el data viitoare, daca tot se pricepe asa bine la bucatarie si sa fiu eu cea care-l distreaza si-i spune bancuri.
Am petrecut o zi frumoasa. Simt necesitatea uneori, chiar in mijlocul saptamanii, sa las orice activitate si sa-mi iau o zi, pe care o petrec cum vreau eu, o zi in care pot sa stau inchisa in casa si sa citesc, sa plec undeva, sa merg la un film sau sa gatesc ceva gustos. Aceste zile imi redau libertatea, la care tin atat de mult si ma scot din rutina zilnica, din fuga necontenita si graba istovitoare.


citeste tot

Pe holurile facultatii

Ador sa invat. Sa citesc, sa scriu, sa lecturez, sa ma interesez de lucruri noi. Ador orice tine de scoala. Inca din gradinita am vrut sa fiu arhitect. Uite ca nu s-a putut, am urat chimia si asta m-a impiedicat sa dau la un profil real, sa-mi continui visul. Ma urasc pentru asta? Da! Regret si in ziua de azi? Clar da! Dar nu pot spune ca-mi pare rau. Ca orice adolescent, am tot schimbat in mintea profesii si meserii, am visat sa devin judecator, psiholog (cu toate ca nu-mi plac), politician. Si am ajuns ofiter de marina.


citeste tot


© Studentisme.ro Blog